Sari la conținut

Pierre Bonnard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pierre Bonnard
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Fontenay-aux-Roses, Seine, Franța[5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[8][2][6][3] Modificați la Wikidata
Le Cannet, Alpes-Maritimes, Franța[6][7] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière Notre-Dame des Anges du Cannet[*][[cimetière Notre-Dame des Anges du Cannet (cemetery located in Alpes-Maritimes, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarthe Bonnard[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[9][10][11][12] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
sculptor
artist grafic[*]​
tipograf[*]​
ilustrator[*]​
litograf[*]​
artist vizual[*]​
artist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiAlgeria[3]
Belgia[3]
Le Cannet[3]
Paris[3]
Saint-Tropez[3]
Trouville-sur-Mer[3]
Hamburg[3]
Italia[3]
Spania[3]
Tunisia[3]
Regatul Unit[3]
Pittsburgh[3] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2][13] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materLycée Condorcet
Academia Julian
Lycée Louis-le-Grand  Modificați la Wikidata
Influențat dePaul Gauguin[14] , Katsushika Hokusai[14]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruBaladine Klossowska , Fraerman, Teofil Borisovici[*][[Fraerman, Teofil Borisovici (painter (1883-1957))|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Pierre Bonnard, circa 1899

Pierre Bonnard (n. 3 octombrie 1867 Fontenay-aux-Roses, Franța - d. 23 ianuarie 1947, Le Cannet) a fost un pictor, ilustrator de carte și litograf francez. Artist postimpresionist, a făcut parte din grupul Les Nabis.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Pierre Bonnard s-a născut la 3 octombrie 1867 în apropierea Parisului, la Fontenay-aux-Roses. Tatăl său fusese funcționar superior în Ministerul Apărării Naționale. În 1885, după examenul de bacalaureat, Bonnard se înscrie la Facultatea de Drept, pe care o absolvă în iulie 1888. Între timp, încă din 1887, frecventează și cursurile Academiei de pictură Julian. Asemenea altor tineri pasionați de pictură din generația sa, Bonnard cutreieră sălile Muzeului Louvre. Cunoștințele sale de artă plastică le dobândește însă în compania prietenilor săi, la Academia Julian, unde îi cunoaște pe Paul Sérusier, pe Maurice Denis și pe Édouard Vuillard. Cu toții sunt entuziasmați de operele lui Gauguin, descoperite înainte de a fi avut contact cu arta impresioniștilor. În același timp, Bonnard este un admirator al gravurilor japoneze, a căror tehnică are o mare influență asupra operelor sale.

Pictorul ia parte activă la înființarea și activitatea mișcării nabis, dar în același timp își arata independența: „Nu aparțin nici unei școli, doresc să creez ceva individual”. Deși foarte rezervat, Bonnard rămâne fidel prietenilor. Expune cu ei la Salonul Independenților și publică în Revue Blanche desene și ilustrații. Bonnard este cel care realizează, de fapt, dezideratele teoretice ale reprezentanților grupării: eliberarea de tirania subiectului și modelului și abordarea picturii prin prisma logicii interne a demersului plastic. Este foarte legat de Édouard Vuillard, prietenie durabilă până la sfârșitul vieții. În 1893 o cunoaște pe Marie Boursin, pe care o numește Marthe, care îi va servi ca model în multe lucrări. Se vor căsători în 1925.

Începând cu sfârșitul anilor 1890, face numeroase călătorii în străinătate, deseori în compania lui Vuillard. În august 1896, cei doi pictori călătoresc în Elveția, unde se întâlnesc cu Félix Vallotton. În 1899, împreună cu un alt membru al grupării, Ker Xavier Roussel (1867-1944), pleacă la Veneția. În vara anului 1909, Bonnard descoperă cu entuziasm luminile puternice ale sudului Franței. Începând cu această perioadă, artistul este deseori oaspete al acestei regiuni și se naște o prietenie profundă între el și Matisse, care pictează în atelierul său din Nisa. În 1925, Bonnard își cumpără o vilă în orășelul Le Cannet, pe Coasta de Azur, unde în anul 1939 - la începutul războiului - se stabilește definitiv. Moare la Le Cannet, pe 23 ianuarie 1947.

Caracteristica operei

[modificare | modificare sursă]
Auto portret 1945

Deși opera sa grafică este vastă (afișe, ilustrații, litografii, desene) și de o mare prospețime, cu un simț remarcabil al liniei - datorat în mare parte studiului artei japoneze - și al valorilor de contrast alb-negru, Bonnard rămâne, în sensul cel mai profund, un pictor și, ca pictor, un colorist. În compozițiile sale funcția principală o deține dialogul maselor cromatice, coloritul - în special după stabilirea sa în sud - dobândește acea strălucire ce transcrie lumina ce străbate obiectele. Străin de constrângerile unor formulări teoretice prea riguroase, dar departe de a fi un simplu "instinctiv", pictând cu plăcere, cu o încredere dezinvoltă în senzație, dublată de conștiința necesității compoziției, Bonnard rămâne, alături de pictori ca Raoul Dufy și Albert Marquet, unul din cei mai tipici reprezentanți ai picturii dezvoltate la Paris în primii treizeci de ani ai secolului al XX-lea.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Annette Vaillant: Bonnard, ou le bonheur de voir, Neuchâtel, 1965
  • Antoine Terrasse: Bonnard - Du dessin au tableau, Imprimérie Nationale, Paris, 1996

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Format:Les Nabis

  1. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Pierre Bonnard” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 „Pierre Bonnard” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517.
  4. ↑ Emmanuel Bénézit; Edmond-Henri Zeiger-Viallet; Jacques Busse (). Pierre Bonnard (în engleză). Benezit Dictionary of Artists[*]. ISBN 978-0-19-977378-7. OCLC 662407525. OL 33251159M. Wikidata Q24255573.
  5. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. 1 2 3 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Боннар Пьер (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  7. 1 2 „RKDartists” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517.
  8. ↑ Bibliothèque nationale de France. „BnF catalogue général” (în franceză). Paris: Bibliothèque nationale de France. Wikidata Q15222191.
  9. ↑ „Pierre Bonnard” (în engleză). KulturNav. . Wikidata Q16323066. Accesat în .
  10. ↑ „Pierre Bonnard”. LIBRIS. . Wikidata Q1798125. Accesat în .
  11. ↑ „Pierre Bonnard” (în engleză). Museum of Modern Art online collection[*]. Wikidata Q73268604. Accesat în .
  12. ↑ https://www.workwithdata.com/person/pierre-bonnard-1867. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ↑ „Pierre Bonnard”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  14. 1 2 https://www.tate.org.uk/art/artists/pierre-bonnard-781#:~:text=A%20founding%20member%20of%20the,transition%20from%20Impressionism%20to%20Modernism. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pierre_Bonnard&oldid=17660174