Auguste Comte
| Auguste Comte | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Auguste Comte |
| Poreclă | padre del positivismo, n |
| Născut | [1][2][3][4] Montpellier, Prima Republică Franceză[5][6] |
| Decedat | (59 de ani)[1][7][3][4] Paris, Al Doilea Imperiu Francez[8][6] |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise tombe d'Auguste Comte[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer stomacal) |
| Părinți | Rosalie Boyer[*] |
| Căsătorit cu | Caroline Massin[*] (–)[10] |
| Cetățenie | |
| Religie | ateism agnostic |
| Ocupație | repetitor[*] filozof sociolog[*] matematician scriitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[11] |
| Activitate | |
| Domeniu | filozofie sociologie |
| Alma Mater | lycée Joffre[*] École polytechnique |
| Organizații | Société phrénologique de Paris[*] |
| Doctoranzi | Maximilien Marie[*] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] ()[9] |
| Modifică date / text | |
Isidore Marie Auguste François Xavier Comte (n. , Montpellier, Prima Republică Franceză – d. , Paris, Al Doilea Imperiu Francez) a fost un sociolog și filosof francez, fondatorul teoriei pozitivismului.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Comte s-a născut la Montpellier. A urmat cursurile universității din orașul natal, apoi a fost admis, în 1814, la École polytechnique din Paris. Deoarece instituția se închide, în 1816, pentru reorganizare, Comte își continuă studiile la o școală medicală din Montpellier. Când École Polytechnique s-a redeschis, Comte nu a mai solicitat reînscrierea la cursurile acesteia.
În perioada 1817 - 1824 a fost secretar al lui Henri de Saint-Simon și a fost profund influențat de acesta.
După întoarcerea în orașul natal, remarcă diferențele dintre ideile proprii și convingerile catolice și monarhiste ale familiei sale, astfel că se reîntoarce la Paris pentru a-și câștiga existența din diverse slujbe mărunte.
A murit la Paris și a fost înmormântat la Cimitirul Père-Lachaise.
Contribuții
[modificare | modificare sursă]Auguste Comte a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică și acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii de la copilărie spre maturitatea din cea de a treia fază, a spiritului pozitiv. Pozitivismul, știința și filozofia pozitivă nu mai caută explicarea cauzelor obscure ale fenomenelor, ci se mulțumește cu studiul datelor experienței.
Acest studiu nu este însă o simplă compilație de date, ci tinde să descopere legile care guvernează grupele de date și fapte care corespund diferitelor științe fundamentale.
Henri de Saint-Simon este cel care a întrebuințat pentru prima oară termenul de "filozofie pozitivistă". Totuși, lui Comte îi revine meritul de a fi elaborat un sistem coerent, cu o logică și o bază științifică superioare față de Saint-Simon.
În ceea ce privește clasificarea științelor, la Comte, primul loc îl ocupă matematica, apoi urmează astronomia, fizica și celelalte științe ale naturii.
Filozofia lui Comte a fost criticată de Nikolai Cernîșevski.
Considerat unul dintre primii mari filozofi occidentali moderni, Comte a acordat o importanță deosebită interconexiunii elementelor sociale, reprezentând premisa creării funcționalismului modern. Cu toate acestea, anumite elemente ale lucrărilor sale au fost adesea considerate excentrice sau în afara științei, iar concepția sa, conform căreia sociologia reprezintă baza tuturor științelor, nu s-a bucurat de efectul scontat. Totuși, accentul acordat componentei cantitative, matematice, în luarea deciziilor este și astăzi acceptat, reprezentând fundamentul noțiunii moderne de pozitivism.
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- 1825: Considérations sur les sciences, les savants et le pouvoir spirituel.
- 1843: Traité élémentaire de géométrie analitique (Paris).
- 1844: Traité philosophique d'astronomie populaire.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Biblioteca Națională a Germaniei; Staatsbibliothek zu Berlin; Biblioteca de Stat a Bavariei; Biblioteca Națională a Austriei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ Bibliothèque nationale de France. „Auguste Comte” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ a b Andrew Bell. „Auguste Comte” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ^ a b „Auguste Comte” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei; Staatsbibliothek zu Berlin; Biblioteca de Stat a Bavariei; Biblioteca Națională a Austriei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ a b Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ^ Bibliothèque nationale de France. „Autoritatea BnF” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei; Staatsbibliothek zu Berlin; Biblioteca de Stat a Bavariei; Biblioteca Națională a Austriei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ „Auguste Comte” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420. Accesat în .
- ^ http://sabix.revues.org/341. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Auguste Comte”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Auguste Comte, traducere Leonard Gavriliu, Discurs asupra spiritului pozitiv, București, Editura Științifică, 1999.